Evanghelia după Sfântul Ioan

Capitolul 19

²⁵ Lângă crucea lui Isus, stăteau mama lui Isus și sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, și Maria Magdalena. ²⁶ Așadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui și discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: "Femeie, iată-l pe fiul tău!" ²⁷ Apoi, i-a spus discipolului: "Iat-o pe mama ta!" Și, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Moartea lui Isus
(Mt 27,45-56; Mc 15,33-41; Lc 23,44-49)
    ²⁸ După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: "Mi-e sete". ²⁹ Era acolo un vas plin cu oțet. Atunci, ei au pus în isop ⁿ un burete îmbibat cu oțet și i l-au apropiat de gură. ³⁰ După ce a luat oțetul, Isus a spus: "S-a împlinit!" Și, plecându-și capul, și-a dat duhul.

Coasta străpunsă a lui Isus

    ³¹ Întrucât era ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta - pentru că acea sâmbătă era zi mare - iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor ^o și să-i ia de acolo. ³² Atunci, au venit soldații, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi și ale celuilalt care era răstignit cu el. ³³ Dar când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ³⁴ ci unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă ^p.

 

Note de subsol

---

ⁿ În cele mai multe manuscrise avem termenul: isop. Mulţi exegeţi preferă termenul hysso = suliţă, care apare doar în puţine manuscrise târzii, sub pretextul că tulpina de isop este prea scurtă şi fragilă. Totuşi, Ioan alege acest termen pentru valoarea lui simbolică. Isopul era prescris în ritul de stropire cu sângele mielului pascal (Ex 12,22) şi în riturile de purificare şi consacrare (Lev 14,4-6; Num 19,6). În acest caz, Isus ar fi indicat, în mod indirect, ca fiind mielul pascal, indicaţie clarificată în continuare, în v. 36.
^o Mărturiile istorice atestă o astfel de practică pentru grăbirea morţii celor răstigniţi. Este relevantă descoperirea cadavrului unui răstignit din sec. I (la nord de Muntele Măslinilor) care prezenta urmele cuielor şi avea femurul drept zdrobit. Însă Ioan este interesat mai mult de aspectul teologic: asemenea mielului pascal, lui Isus nu-i sunt zdrobite oasele.
^p În această expresie (unică în NT) Ioan reuneşte două simboluri: "apa vie" (In 7,38-39; cf. Zah 13,1; 12,10), simbolizând Duhul lui Dumnezeu, şi "sângele" (In 6,51-56), simbolul jertfirii totale de sine. S-au încercat unele interpretări care pun pe prim plan "sângele" (sacramentul Euharistiei) sau "apa" (sacramentul Botezului). În jurul acestui text s-au formulat o mulţime de speculaţii teologice care riscă uneori să devină arbitrare. Această varietate de orientări exegetice este şi semnul bogăţiei de sens a textului sfântului Ioan.